duminică, 25 octombrie 2009

I admit...




Recunosc ca mi`e necaz ca:....


>nu locuiesc in new york...

>k nu pot intalni pe nimeni ca mine(identic..am auzit ca fiecare individ isi are clona pe undeva in lumea asta..)

>...mi`e necaz ca realizez ca n`o sa am timp sa calatoresc prin toata lumea si ca n`o sa apuc sa cunosc atatea cate mi`as dori..(as fi vrut sa locuiesc- macar o luna- in absolut toate capitalele lumii):D

>mi`e necaz ca de multe ori CHIAR si eu incerc sa ma`nteleg...

>mi`e ciuda ca altii ma pot vedea si altfel decat stiu eu ca sunt si nu inteleg cum...

>mi`e necaz ca inca tind sa cred ca nimic nu este imposibil(eventualele dezamagiri)..

>mi`e necaz cateodata ca trec prea usor cu vederea peste lucruri pe care altii le`ar trata,in mod normal cu o atentie sporita..

>cateodata mi`e necaz ca am prea mult curaj si prea multa incredere in viitor..(nu ar strica sa fiu mai sceptica).

>dar ADOR cum in fiecare zi pot fi altfel,pot cere mai mult de la mine...pot lua ce`i mai bun din toate..si ca sunt una dintre putinele persoane constiente de posibilitatea de a "TRAI,SIMTI,IUBI" diferit in fiecare zi...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu